În data de 1 aprilie 1942, Desmond Doss s-a înrolat în Armata Statelor Unite. După 3 ani şi 6 luni, se afla pe gazonul Casei Albe, primind cea mai importantă distincţie din ţară pentru eroism şi curaj pe câmpul de luptă. Dintre cele 16 milioane de oameni care au îmbrăcat uniforma americană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, doar 431 au primit Medalia de Onoare a Congresului. Printre aceştia s-a numărat şi un tânăr creştin de ziua a şaptea care a refuzat să poarte armă şi care nu a ucis niciun soldat din tabăra inamică. Singurele sale arme au fost Biblia şi credinţa sa în Dumnezeu. Preşedintele Harry S. Truman a strâns călduros mâna caporalului Desmond Thomas Doss, în timp ce faptele care au dus la oferirea medaliei le erau citite celor prezenţi la Casa Albă în data de 12 octombrie 1945. „Sunt mândru de tine”, a spus Truman. „O meriţi. Cred că aceasta este o onoare mai mare decât cea de a fi preşedinte.”
Atunci când a fost atacat Pearl Harbor, Desmond lucra pe şantierul naval Newport News şi ar fi putut cere o amânare, însă a fost dispus să îşi rişte viaţa pe front pentru apărarea libertăţii. Intenţiona să se înroleze în calitate de cadru medical, şi presupunea că dat fiind faptul că era necombatant, nu era nevoie să poarte armă. Atunci când a fost repartizat într-un regiment de infanterie, refuzul său de a purta armă i-a făcut pe camarazii săi să îl trateze cu dispreţ. L-au marginalizat şi l-au hărţuit. Unul dintre ei i-a spus: „Doss, mă voi asigura că nu te vei întoarce viu din luptă.”
Şi superiorii lui au vrut să scape de slăbănogul din Virginia care vorbea puţin tărăgănat. L-au considerat o povară. Nimeni nu credea că un soldat fără o armă merita osteneala. Au încercat să îl intimideze, să îl mustre, să îi dea sarcini foarte dificile, şi chiar l-au declarat inapt. Apoi au încercat să îl trimită în faţa Curţii Marţiale pentru că refuzase un ordin direct – acela de a purta armă. Însă nu au reuşit să găsească o cale de a se descotorosi de el, acesta din urmă refuzând să plece. El credea că avea datoria de a-L asculta pe Dumnezeu, dar şi pe cea de a-şi sluji ţara – însă în această ordine. Convingerile sale de neclintit erau cele mai importante.
Desmond a fost crescut cu o credinţă pasionată în Biblie. În ceea ce priveşte Cele 10 Porunci, le aplica la nivel personal. În timpul copilăriei, tatăl său a cumpărat la o licitaţie o imagine mare pe care erau reprezentate Cele 10 Porunci prin ilustraţii colorate. Lângă cuvintele „Să nu ucizi” era reprezentat Cain, lângă trupul lipsit de viaţă al fratelui său Abel, ţinând în mână un ciomag. Micuţul Desmond obişnuia să se uite la imagine şi să întrebe: „De ce l-a ucis Cain pe Abel? Cum poate un frate să facă aşa ceva?” În mintea lui Desmond, Dumnezeu spunea: „Dacă mă iubeşti, nu vei ucide”. Cu acea imagine fixată în minte, a hotărât să nu ia niciodată viaţa cuiva.
Cu toate aceastea, mai era o poruncă pe care Desmond o lua la fel de în serios ca pe cea de-a şasea. Aceasta era porunca a patra. Viaţa sa religiosă includea frecventarea săptămânală a bisericii, în ziua a şaptea. Superiorii săi au fost exasperaţi să afle că mai avea o cerinţă cu caracter personal. A cerut o permisie săptămânală pentru a putea merge la biserică în fiecare sâmbătă. Acest lucru însemna că avea deja două bile negre. Camarazii săi l-au văzut pe acest puritan care citea Biblia ca fiind incompatibil cu ceilalţi soldaţi. Aşa că l-au marginalizat, l-au hărţuit şi l-au batjocorit. Şi superiorii i-au făcut viaţa grea.
Lucrurile au început să se schimbe atunci când au descoperit că acest infirmier modest şi tăcut cunoştea o modalitate de a le vindeca rănile de la picioare în timpul marşurilor lungi, iar dacă cineva leşina din cauza căldurii, acest infirmier era lângă el, oferindu-i propria gemelă cu apă. Desmond nu a purtat niciodată pică. I-a tratat cu blândeţe şi amabilitate pe cei care îl maltrataseră. El a trăit regula de aur, „tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…” (Matei 7:12).
Desmond a slujit pe câmpurile de luptă din insulele Guam şi Leyte. În fiecare operaţiune militară a dat dovadă de un devotament extraordinar faţă de camarazii săi. În timp ce ceilalţi curmau vieţi, el era ocupat salvându-le. În timp ce cartuşele inamice şuierau iar proiectilele explodau în jurul lui, sa avântat în mod repetat pentru a trata un camarad căzut şi pentru a-l duce la adăpost. Fusese distins cu două medalii Steaua de Bronz pentru acte de eroism încă dinainte de a ajunge la Okinawa.
În mai 1945 trupele japoneze apărau cu înverşunare Okinawa, ultima barieră în calea invaziei aliaţilor. Ţinta americanior consta în cucerirea povârnișului Maeda, însă o stâncă impozantă, pe care soldații americani o numeau Muchia Bomfaierului (Hacksaw Ridge) se afla în fața acestora. După ce forțele americane au cucerit faleza din vârful stâncii, forțele japoneze i-au atacat subit. Ofițerii au comandat retragerea. Deoarece pe câmpul de luptă zăceau în jur de o sută de soldați răniți, un bărbat nu a respectat ordinul de retragere, ci s-a întors în bătaia gloanțelor. Rugându-se în permanență, acesta a promis să salveze cât de mulți putea înainte de a se prăbuși epuizat sau a muri încercând. Hotărârea sa de fier și curajul neobosit au dus la salvarea a cel puțin 75 de vieți în acea zi de 5 mai 1945, Sabatul său.
După câteva zile, în timpul unui raid de noapte ce nu a avut succes, Desmond a fost rănit grav. În timp ce se afla ascuns într-o gaură de obuz împreună cu doi artileriști, o grenadă japoneză a aterizat la picioarele lui. Explozia l-a catapultat în aer, iar fragmentele de proiectil i-au sfâșiat piciorul și șoldul. În timp ce încerca să ajungă la adăpost a fost lovit de glontele unui lunetist, zdrobindu-i brațul. Faptele sale curajoase în calitate de infirmier se încheiau aici, însă nu înainte de a insista ca cei care purtau targa să ia un alt bărbat înainte de a-l lua pe el. Chiar și rănit fiind, a pus siguranța celorlalți înaintea siguranței sale.
Înainte de a fi lăsat la vatră în anul 1946, Desmond s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Boala sa a progresat, iar la vârsta de 87 de ani, în 23 martie 2006, caporalul Desmond Thomas Doss s-a stins din viață. A fost înmormântat în cimitirul național din Chattanooga, statul Tennessee, Statele Unite. Pentru mai multe informații puteți vizita site-ul Fundației Desmond Doss, sau puteți cumpăra cartea „Fără armă în linia întâi”.
